Astăzi am ales să vă vorbesc despre pasiunea mea. Am ales să vă vorbesc despre o activitate sportivă despre care, în momentul de față, cel mai probabil autoritățile locale nici nu bănuiesc că există. Și neștiind că există, nu o promovează, nu pun accent pe o dezvoltare intensă a acesteia. Problema majoră este că această activitate sportivă ar contribui la transformarea orașului Bușteni într-o destinație montană complexă, iar numele ei este escalada sportivă.

Povestea mea cu cățăratul începe de prin ’97. Eram în vacanța de vară dintre clasele a IX-a și a X-a când am ajuns împreună cu câțiva prieteni „La Mitică”. Ce era „La Mitică”? O faleză în pădure pe Valea Albă în drum spre Refugiu. Ce era mai exact această faleză? Nici asta nu prea știam. Totul era nou pentru mine și cu o nerăbdare nemărginită am urcat poteca.

Mentorii mei – mai mari doar cu vreo 2 ani ca mine – au început să scoată arsenalul – o coardă scurtă și ciufulită, câteva carabiniere din oțel, niște hamuri din centură de mașină cusute artizanal și niște teniși negrii, ponosiți și vai de capul lor, dar era important că erau. Toate împrumutate „de la cei mari”. M-am echipat și de atunci viața mea s-a schimbat definitiv. M-am cățărat și a fost dragoste la primul picior pus pe stâncă. A fost unul dintre primele lucruri care mi-au înfrumusețat viața în mod decisiv.

A urmat întâlnirea cu „cei mari”: Mario, Stone și Chifor, ei fiind „veteranii”. Se apucaseră ca și mine în aceeași perioadă a vieții de cățărat, cu 4 ani în urmă, și, după cum am aflat ulterior tot la „Refugiu” erau niște nume respectate în lumea alpină – se cățăraseră mult, greu, proiecte dificile realizate aproape integral cu un echipament mai mult decât artizanal.

În curând, am aflat că cei mari erau mai mulți, iar cei mici și mai mulți. Toți ne cățăram, împărțeam echipamentul, fiecare venea cu încă o achiziție, cu câte un instrument realizat artizanal și uite așa echipamentul nostru creștea pe zi ce trece. Nu prea ne permiteam lucruri „de firmă” – eram săraci, de o sărăcie care astăzi parcă mi pare ireală și de neimaginat.

Următorul pas a fost să construim un mic panou artizanal în garajul casei mele, panou cu prize de lemn făcute de noi și la care ne antrenam aproape în fiecare zi. De la acel panou aproape nu a existat perioadă din viața mea în care să nu „avem unde ne antrena” – acum sunt la al 4-lea acasă :).

Am început să mergem la escaladă în Sinaia și în alte zone din țară, iar toată viața mea în următorii ani s-a învârtit în jurul cățăratului. Prin 2003, am început să simt că trebuie “să dau inapoi”, să dăruiesc ceea ce primisem și să particip la dezvoltarea escaladei din zonă, să muncesc și să ofer și altora posibilitatea de a-și descoperi această pasiune.

Împreuna cu cel care urma să-mi devină naș, Vlad Popa (Vladone), am amenajat mai multe faleze de escaladă dintre care o mare parte în Bușteni: Cariera de la Poiana Țapului – o zonă perfectă pentru începători, cu trasee ușoare pe calcar, ideale pentru început de sezon.

După Carieră a urmat Piranha, despre care pot să spun doar atât „fantastică”. O faleză superbă pe marginea Văii Seci a Caraimanului – escaladă sportivă în conglomerat, ceva rar la noi. Având grade de dificultate ridicate, traseele reprezintă locul perfect pentru cei care vor să-și întreacă limitele în traseele din Marii Pereți ai Coștilei.

Pe lângă aceste faleze, împreună cu el și alți cățărători locali lucram la o faleză în conglomerat în Valea Spumoasă, la una în calcar în Poiana Țapului și la reorganizarea falezei „La Mitică”- în diverse stadii. Unele deja și-au câștigat renumele, altele vor deveni centre de atracție pentru pasionații de cățărat din România.

Amenajarea falezelor de cățărat aduce multe avantaje orașului Bușteni și o să încerc să fac o trecere în revistă. Poate în momentul de față nu realizăm importanța lor pentru că nimeni nu le-a promovat și, după cum am spus și la început, sunt convins că mulți din actuala administrație nici măcar nu știu de existența lor, nici măcar nu conștientizează importanța lor.

Așadar, câteva avantaje:

– mai mult de 7-8 luni pe an acestea atrag sportivi care permanent consumă “servicii turistice“ oferite de comunitate – cazare, masa.
– amplasează orașul Bușteni pe harta locurilor de vizitat din punct de vedere a acestei discipline sportive.
– oferă posibilitatea cățărătorilor locali să se antreneze acasă în condiții optime.
– oferă posibilitatea copiilor din Bușteni să practice escaladă în condiții de siguranță ridicată.
– echipele locale de Salvamont și Jandarmerie montană se vor putea antrena și perfecționa tehnicile de lucru.

Efortul amenajării unei faleze de escaladă este unul foarte mare atât din punct de vedere logistic, cât și financiar, însă raportul dintre aceste aspecte și rezultatele unui astfel de proiect este uriaș.

Indiferent de deznodământul zilei de 27 septembrie, voi continua dezvoltarea acestor proiecte și le voi duce la un nivel de calitate și promovare demne de numele orașului în care m-am născut.

În link-urile de mai jos sunt falezele amenajate despre care v-am povestit – Piranha și Cariera

https://www.climbromania.com/Perete.aspx?ID_Perete=488

https://www.climbromania.com/Perete.aspx?ID_Perete=549

L. E „La Mitică” – stâncă/faleză amenajată de Dumitru (Mitică) Chivu (https://www.climbromania.com/Alpinist.aspx…) pentru școală, la începutul anilor ’90.

După cum știți sunt Alexandru Florescu și candidez independent la funcția de primar a orașului Bușteni.